sometimes, when I read your hidden words, I feel like killing everyone who has ever harmed you. i know you've never wanted this. you're not one of those people who'd kill in the name of justice.
there is something inside you untouched by monsters.
you suffer again and again because your wounds are far from being healed. and there is no promise of salvation for anyone. you cure although you suffer, but it will not save you. you cure, and you will not rise in glory.
p.s: my head is full of your words all tangled and hanging there. you have put them there, with thought and care. no empty person could have done something so beautiful.
luni, 29 martie 2010
sâmbătă, 27 martie 2010
dying is fine. living is better
imi ia in jur de 2 milisecunde sa stiu ca esti aici. si ca ai sa ramai si maine. imi redai zilnic siguranta printr-o imbratisare si zeci de soapte in noptile in care mos Ene nu vrea sa vina si pe la mine. nu ripostezi niciodata. nu imi refuzi niciodata nimic. uneori ma intreb ce fel de corzi elastice iti sunt nervii si cat iti vor mai rezista timpanele.
destul.
p.s: pentru ca imi adori fiecare cadere
destul.
p.s: pentru ca imi adori fiecare cadere
joi, 25 martie 2010
ideea e sa te si opresti
Sunt un om simplu cu unele momente colorate.
Se facea ca mergeam pe o strada. Nu stiu unde era strada asta, dar jucam rolul omului simplu perfect. Totul identic cu scenariul. Trebuie sa fiu o actrita buna, dar acesta nu este rolul meu.
Se facea ca mergeam pe o strada. Doua felinare palpaiau timid pe marginea drumului, iar dincolo de acestea drumul era inghitit de bezna. Poate asa e si in viata, nu poti sa vezi decat ceea ce e luminat.
Se facea ca mergeam pe o strada si ma gandeam ce coloana sonora minunata au pus la filmul asta. Sunt melodiile pe care le ascult cu cea mai mare placere, dar acesta nu este rolul meu. Viata mea este altfel, mai colorata.
Se facea ca mergeam pe strada asta de care va tot spun si imi doream sa fi avut macar o plasa in mana sau o geanta pe umar, dar n-aveam nimic. Pur si simplu mergeam pe strada aia in jos, cu palma in fund, cum s-ar zice. Si atunci mi-am dorit ca rolul acesta sa nu se mai asemene deloc cu mine.
Se facea ca mergeam pe strada asta si, impredictibil, m-am oprit, desi toti din platou imi spuneau sa continui, ca totul e perfect si cica nu au mai gasit pe nimeni atat de buna ca mine in rolul asta de om simplu care merge pe o strada luminata de doua felinare cu palma in fund. Si atunci mi-am zis "eu nu mai sunt un om simplu, iar momentele alea colorate, bucatelele alea de asa zisa fericire, mereu s-au facut gri".
Se facea ca mergeam pe o strada. Nu stiu unde era strada asta, dar jucam rolul omului simplu perfect. Totul identic cu scenariul. Trebuie sa fiu o actrita buna, dar acesta nu este rolul meu.
Se facea ca mergeam pe o strada. Doua felinare palpaiau timid pe marginea drumului, iar dincolo de acestea drumul era inghitit de bezna. Poate asa e si in viata, nu poti sa vezi decat ceea ce e luminat.
Se facea ca mergeam pe o strada si ma gandeam ce coloana sonora minunata au pus la filmul asta. Sunt melodiile pe care le ascult cu cea mai mare placere, dar acesta nu este rolul meu. Viata mea este altfel, mai colorata.
Se facea ca mergeam pe strada asta de care va tot spun si imi doream sa fi avut macar o plasa in mana sau o geanta pe umar, dar n-aveam nimic. Pur si simplu mergeam pe strada aia in jos, cu palma in fund, cum s-ar zice. Si atunci mi-am dorit ca rolul acesta sa nu se mai asemene deloc cu mine.
Se facea ca mergeam pe strada asta si, impredictibil, m-am oprit, desi toti din platou imi spuneau sa continui, ca totul e perfect si cica nu au mai gasit pe nimeni atat de buna ca mine in rolul asta de om simplu care merge pe o strada luminata de doua felinare cu palma in fund. Si atunci mi-am zis "eu nu mai sunt un om simplu, iar momentele alea colorate, bucatelele alea de asa zisa fericire, mereu s-au facut gri".
marți, 16 martie 2010
ochii care nu se vad, se uita
Oamenii care m-au influentat au aparut mereu subit si la fel de brusc s-au schimbat si relatiile dintre noi (in mai bine sau mai rau, iar mai apoi in mai rau).
Am inceput sa fiu oricand pregatita sa dau drumul fara sa rup prea multe sfori si fara sa vreau mai apoi sa le innod. Am inceput sa cred ca rareori se intampla ca bratele pe care le vreau aici pana cand moartea ne va desparti se adeveresc a ramane bratele ravnite si dupa zeci, sute de zile petrecute impreuna. Suprasaturatie. Si totusi, nu incetez sa caut doua buze dimineata, la pranz si seara, in speranta ca tot acestea vor fi cele langa care o sa ma ninga si iarna viitoare, insa stiu ca nu e ultima persoana care ma va face sa gandesc ca o viata nu e de ajuns sa-mi consum iubirea.
Ochii care nu se vad, se uita. Si cum ramane cu cei ce se vad zilnic?
Am inceput sa fiu oricand pregatita sa dau drumul fara sa rup prea multe sfori si fara sa vreau mai apoi sa le innod. Am inceput sa cred ca rareori se intampla ca bratele pe care le vreau aici pana cand moartea ne va desparti se adeveresc a ramane bratele ravnite si dupa zeci, sute de zile petrecute impreuna. Suprasaturatie. Si totusi, nu incetez sa caut doua buze dimineata, la pranz si seara, in speranta ca tot acestea vor fi cele langa care o sa ma ninga si iarna viitoare, insa stiu ca nu e ultima persoana care ma va face sa gandesc ca o viata nu e de ajuns sa-mi consum iubirea.
Ochii care nu se vad, se uita. Si cum ramane cu cei ce se vad zilnic?
joi, 11 martie 2010
EA nu are nicio vina, este doar personajul prins la mijloc intre doua blocuri ce se cearta in zorii zilei. EA este punctul comun din trecutul nostru, ceea ce ne leaga, ne rupe si ne innoada. EA este cea in bratele careia o sa ma intorc mereu cand ma simt singura, la fel cum si tu o sa cauti alinare tot in cuvintele ei. EA este cea din cauza careia ne certam fara vreun motiv exact - orbecaim prin intuneric si ceata tinandu-ne de mana, nestiind incotro s-o apucam.
EA este cea despre care vorbim cu teama si pe care o privim pe furis prin perdea, dar nu este si cea dupa care ravnim pe ascuns, in timp ce ne multumim una cu cealalta pentru ca EA nu impartaseste sentimentele niciuneia.
EA inseamna mult pentru amandoua, dar nu reprezinta o piedica pentru NOI. EA este EA - putin aiurita, patetica ceva mai mult. EA face parte din noi, este in bagajul emotional pe care te-am ajutat sa-l cari pana la etajul 3 si tot EA este si in geamantanul meu de sub pat. Depinde de NOI cum inaintam: cu EA drept obiect al geloziei nejustificate sau cu EA drept parte din trecutul fiecareia, ce nu mai are implicatii sentimentale in prezent.
Si nu, EI nu ii pun un titlu. EA este doar un capitol, nu o intreaga carte.
EA este cea despre care vorbim cu teama si pe care o privim pe furis prin perdea, dar nu este si cea dupa care ravnim pe ascuns, in timp ce ne multumim una cu cealalta pentru ca EA nu impartaseste sentimentele niciuneia.
EA inseamna mult pentru amandoua, dar nu reprezinta o piedica pentru NOI. EA este EA - putin aiurita, patetica ceva mai mult. EA face parte din noi, este in bagajul emotional pe care te-am ajutat sa-l cari pana la etajul 3 si tot EA este si in geamantanul meu de sub pat. Depinde de NOI cum inaintam: cu EA drept obiect al geloziei nejustificate sau cu EA drept parte din trecutul fiecareia, ce nu mai are implicatii sentimentale in prezent.
Si nu, EI nu ii pun un titlu. EA este doar un capitol, nu o intreaga carte.
vineri, 5 martie 2010
where is my mind?
Azi se implineste o luna de cand am tras ultimul fum. Inca nu m-am hotarat cum sa sarbatoresc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)