hush, hush, darling

Dimineata asta mi-a adus aminte de "pentru totdeauna" si de cat de mult am mai crezut in cuvintele astea... In jocul nostru pueril am uitat ca suntem fiinte efemere, iar ceea ce ne apartine si nu poate fi materializat moare in acelasi timp cu noi.

Si totusi...parca am invatat prea devreme sa fim oameni mari. Parca mai trebuia sa raman acolo o clipa, in lumea ta infinit de mica.

cu tutun si fara tocuri

Dupa 5 luni in care n-am apropiat nicio tigara de buze imi simt iarasi plamanii grei. Tot de la tutun. Prima tigara sucked. Imi simteam gatul ca si cum as fi incercat sa inghit un cactus, dar dupa urmatoarele nu m-a mai deranjat nimic.
Lumea e mult mai colorata fara tocuri. Si shoezii mei rablagiti s-au bucurat cu mine de fiecare groapa din asfalt.

(am vrut sa lovesc cateva pietre ca sa nimeresc babele care mergeau in fata mea, dar m-am gandit ca papucii mei nu merita un asemenea tratament)

Pe tocuri trebuie sa ai o moaca grava. Trebuie sa pari matura si responsabila. Pe tocuri nu poti sa spui decat glume seci, sa razi din bun simt si nu poti sa umblii prin Sighisoara cu cineva care isi da jos pantalonii cand esti nervoasa. Si nici cu cineva care iti canta iarna la 3 dimineata in fata balconului iar vecinii, dragutii de ei, arunca apa rece pe cantareata si-i uda trompeta si-asa degerata de frig. Trompeta adica mecla, fata, chipul.

In fine. Ma duc sa-mi mai aprind o tigara. E ultima (din pachet, bien sûr).

drumuri de intoarcere

Haine, umbrela colorata, iPod, haine, perna cu Tom&Jerry, pachetul de tigari pe care l-am cumparat acum 5 luni cand i-am promis ca o sa ma reapuc de fumat in camera unde ne-am ingropat visele, discutie aprinsa incheiata cu "de azi nu mai esti copilul meu", haine in pungi, nu-mi mai incap in geanta de voiaj, cafea in termos, greseala lui - nu trebuia sa puna numele meu pe unele hartii, inca un rand de haine pe care nu am unde sa-l mai pun asa ca i-l las drept amintire, fotografiile de pe pereti aranjate in dosar, rama cu singura poza pe care o am cu ea, cartile primite in dar, cardul pe care mi-l alimenteaza taica-su si maica-sa care ma iubesc mai mult decat oricine, rugamintile de a ramane in orasul in care am pierdut mult prea mult, cheia de la casa ta pe care i-o voi lasa secretarei. Ce iau cu mine si ce ramane.

Revin pentru a 3-a data in orasul care nu e pentru mine si nu se poate ridica la standardele mele. Dar ma intorc ca sa stau, ma intorc acasa.

istoria celor 8 doze de redd's

Pe prima ai baut-o din doua guri, cat timp mi-am turnat eu primul pahar de vin. Ai desfacut-o pe a 2-a si ai inceput sa-mi povestesti despre ziua unei tipe. M-ai rugat sa-ti spun despre ea si ti-am rezumat toata istorisirea. Ce chestie, si inainte ne despartea aceeasi masa, dar acum te-am simtit cu mult mai departe.
A 3-a doza: prinzi putina roseata in obraji, semn ca te-ai cam ametit.
A 4-a doza: tocmai ai terminat un pachet de tigari. Inainte sa plec sa-ti cumpar altul, imi spui ca ai nevoie de scrum, nu de fum.
A 5-a doza: iti suna telefonul si devii agitata. Ridici clapeta si se stinge, nu mai aveai baterie. Te enervezi si incepi sa injuri cu volumul mult prea ridicat. Te calmez, ne asezam pe scaune si niciuna nu spune nimic. Eu nu indraznesc sa te intreb, nu vreau sa aflu ca iubesti pe altcineva. Tu nu spui nimic, nu vrei sa-ti arati punctele unde esti vulnerabila.
A 6-a doza: stai cu capul sprijinit de perete, aberezi ceva despre cuvinte. Sunt obosita, dar incerc sa te ascult si sa-ti raspund.
A 7-a doza: niciodata nu te-am vazut atat de distrusa si totusi atat de coerenta, rigida.
A 8-a doza ai desfacut-o, dar nu ai mai apucat s-o duci la gura. Ai adormit cu capul pe masa. E 3 dimineata.

Si-ai plecat fara sa spui nimic. Te-am cautat, dar pe canapea nu a ramas decat urma trupului tau care atesta faptul ca ai fost acolo. E 8:19 si daca nu dormi pot sa delimitez cu precizie milimetrica la ce te gandesti.

last day of magic

M, a fost un timp cand ne-am mintit frumos, cand "mai tarziu" il vroiam drept "exagerat de tarziu". But guess what? People are fucked up creatures si nu uita cu una cu doua. Da, ma refer atat la mine cat si la tine. Fiecare cu ale ei.


P, "n-ai cum sa lasi cum sa uiti totul in noapte, oricat ti-ar parea de usor". De ce puii mei iti scriu eu tie asta?



Ce chestie: tu ai devenit M-ul din scrierile mele asa cum eu sunt M-ul din conversatiile ei. Never thought of it that way.


Hmmm, oare exista un moment perfect in care sa let it go, give up an so on and so forth? Si daca il ratezi...?! Undeva drumurile noastre s-au intrepatruns iar acum se despart din nou.

P: "High heels, low life. Taci si da din bascheti." Am inteles.

celor ce m-au iubit

Sunt multe cuvintele pe care nu ni le-am spus. Foarte multe momentele in care ne-a fost dor si dupa, exagerat de multe clipele cand a durut. Imi cer scuze pentru fiecare in parte.
M-ati lasat pentru ca asa a trebuit/asa era drept, nu ati avut curajul/puterea/increderea, nu ati stiut sa ma pretuiti/iubiti la "adevarata valoare", ati fost geloase(osi)/invidioase(osi)/posesive(ivi)/indoielnice(nici). Imi cer scuze pentru fiecare in parte.
V-am lasat din aceleasi motive pe unele/unii. De altele/altii am tras si cu dintii, m-am chinuit chinuindu-va, m-am iubit urandu-va. Imi cer scuze pentru fiecare in parte.

Ce a fost nu mai este iar ce va fi nu este inca. Si tu o sa ajungi in muzeul fostelor iubiri, o sa imparti aceeasi camera cu restul. O s-o intalnesti pe ea si pe ea si pe el si pe ea si pe el si pe EA, cea despre care ma tot rogi sa-ti povestesc. Si eu o sa ajung acolo, o sa-ti pastrez doua locuri langa fereastra, sa poti privi cerul din bratele cuiva, nu neaparat ale mele. O s-o cunosc pe ea. Pe restul le stiu deja.

Va multumesc tututor celor care mi-ati fost la un moment dat mai mult decat prieteni. Va multumesc celor ce m-ati iubit si celor ce nu prea. Ii multumesc EI in mod special. Tie o sa-ti multumesc intr-o alta zi, cat mai tarziu.

Where does the good go?
Somewhere else, I guess.

suprapuneri

glezna ta se lasa invaluita de glezna mea mana ta inghite mana mea fragila trupul meu se pierde in bratele trupului tau sufletul meu se suprapune peste sufletul tau nu mai stiu unde incep eu si unde te sfarsesti tu ma caut pe mine si te gasesc pe tine in loc

*

nu am cautat fericirea nicaieri si totusi o gasesc pretutindeni mi-au placut cuvintele tale astazi

*

firicele din tine imi patrund prin toti porii bucati din noi plutesc in aerul din camera nu am deschis geamul nu vreau sa ma despart de noi desi mi-e frica sa nu te pierd din cauza mea mi-e frica sa ma las iubita de tine mi-e frica pt ca n-o sa poti sa ma aperi de mine

lectii de magnetism

Am desfacut nodul care ne leaga, iar acum ma eliberez de tine, sa poti zbura mai departe.

Stii, sunt momentele alea in care ti-e frica sa fi singur si atunci spui ca iubesti doar ca sa ai pe cineva alaturi. Legi persoana respectiva cu zeci de mii de noduri si o ancorezi bine in sufletul tau, nu cumva sa scape. Si dupa o anumita perioada iti dai seama ca nu ai iubit, doar ai inlantuit un suflet pentru ca oamenii care iubesc nu leaga. Oamenii care se iubesc sunt ca niste magneti - nu se pot desparti decat atunci cand unul dintre ei, sau amandoi, se depolarizeaza.

I just shot my baby down

Ok, ok, I admit it. I still consider you my baby, even though you're no one's baby. [You're a grown up, or at least you'll have to be one by the time you are 18 (good luck with that, btw).]
But still, mi-e dor si nu-mi poate nimeni asfalta gropile. Nope, not even the new "She" who's (so god damn) nicer and sweeter. Tu ai fost the only one care a reusit sa ma intregeasca, iar acum when you're gone I feel like nothing will ever replace you. Si...mi-e dor de privirea ta duminica dimineata, de chipul sifonat abia trezit din somn.
Mi-e dor sa-ti mazgalesc agenda si sa te enervezi ca nu mai sti ce trebuie sa faci, sa te urmaresc in timp ce vorbesti la telefon si te precipiti pentru ca treburile nu merg asa cum vroiai tu, iar mai apoi sa te refugiezi langa mine si sa-mi spui "hai doua ore sa uitam de lume".
Mi-e dor sa-mi traduci linistea in cuvinte, sa ma simt infinit de mica si vulnerabila langa coprul tau, dar totusi protejata de bratele ce ma cuprind.
Mi-e dor sa cantam in soapta aceleasi versuri, sa ne completam reciproc frazele, sa ma invelesti in trupul tau cand mi-e frig, dar vreau sa inhalez aerul rece de afara.
Mi-e dor sa ma las mangaiata de privirile tale in bezna noptii, mi-e dor sa ne certam, sa te infurii din cauza mea si sa pleci nervoasa pentru ca mai apoi sa te sun plangand, sa te intorci si sa-ti mazgalesc tricoul preferat cu rimelul care mi s-a prelungit de la ochi pana sub barbie. Sa-mi spui esti cu mult mai frumoasa dupa ce plangi,iar eu sa-ti raspund ti-am murdarit tricoul cu iubirea noastra.
Mi-e dor. Mi-e dor de noi...


Gata, asta a fost ultima data cand m-am lamentat. Tu nu esti pentru mine, esti pentru o alta ea. De azi inainte o sa iubesc pe altcineva. You think I can't fly? Just WATCH ME!

"Sometimes, when you sacrifice something precious, you're not really losing it. You're just passing it on to someone else."

ohne dich

Vreau sa-ti simt degetele alunecand pe pielea mea transpirata. Vreau sa-mi patrunzi prin fiecare por, sa te absorb molecula cu molecula. Vreau sa impartim aceeasi tigara la nesfarsit, dar eu nu mai fumez. Si nici tu.
Vreau sa-mi desenezi conturul trupului din firicele de fum si sa ma redescoperi ca pe harta unui oras vizitat demult.
Vreau sa te gasesc din nou langa mine cand ma trezesc, sa ma tii in brate si sa-ti simt respiratia in ceafa pana ce inima isi regleaza singura volumul de la very slow la loud si extra loud.
Vreau sa ma citesti iar printre randuri, sa ma lasi sa-mi strecor mana mea mica in palma ta si sa ma linistesti cand tresar in somn.
Vreau ca macar o singura data sa mai adorm langa tine si sa-ti sterg praful de pe toate cosmarurile cu pronto cu aloe vera.
Vreau sa-ti sarut ceafa si sa te cutremuri din temelii, sa-ti ating spatele si sa te indoi ca florile rupte si purtate pe strazile supraincalzite, sa-mi plimb mainile prin parul tau ravasit si sa ma privesti cu ochii tai patimasi, sa-mi zdrobesti buzele de ale tale si sa tremur, sa ma strangi in brate pana ce te implor sa-mi dai drumul, ca o sa ma sufoci, nebuno!
Vreau sa vi, sa ma iei pe sus si sa ma lasi sa cad cu un zambet tamp tatuat pe chip, asa cum ai facut de atatea ori si m-am lovit de asfalt, mi-au intrat pietricele in piele, mi-am zdrelit carnea de ciment, am deveit una cu pamantul. Dar zambetul nu apuca niciodata sa dispara pentru ca te intorceai mereu inainte sa simt ca doare si-mi ingrijeai ranile, mai tatuai odata zambetul si-mi dadeai iar drumul. De fiecare data mai sus...tot mai sus.

Sunt nopti cand visez ca esti langa mine vreau sa fii langa mine dar ma rasucesc in pat si dau de un mare gol care se rostogoleste pana la mine in stomac. Cade cu tronc si zgomotul ala persista. Il aud de fiecare data cand ma ridic din pat si ma indrept tiptil spre fereastra, sa nu te deranjez, desi tu-ti dormi linistita somnul in alte asternuturi.

Kommst du mir nach wenn ich jetzt von dir geh?

zat

Mi-e pofta de o cafea, dar nu vreau sa te las in cana si nici sa te arunc in canalizare nu pot.

in lumea noastra n-o sa fii

cum vreau eu sa fii.

si nu mai sunt eu

Mi-e dor de prima seara, cand m-am imbatat si mi-ai incalzit buzele reci lipindu-le de ale tale. Si de ultima, cand mi-ai intrat sub piele si as fi vrut sa te incui acolo pe vecie.


Mereu am crezut ca primul sarut are ceva magic in el. E un fel de "gata, de acum incolo verbul a fi se conjuga la persoana I, plural, indiferent de timp sau diateza". Pana la un anumit punct pe axa temporala, cand actiunile devin trecute.


Distanta dintre primul sarut si ultimul este una care-mi aduce zambete pe chip si privirea aia nostalgica - ce misto eram impreuna, mah! Si atunci nu stiai sa faci clatite, iar eu flirtam cu pizza boy si tu te dadeai cu capul de pereti de nervi.


Am fost tuuuh. Am fost.