nici nu mai stiu cat a trecut. cred ca 2 ani sau poate mai putin. te priveam de pe partea cealalta a strazii, printre masini si prea multi oameni.
aproape 2 ani de cand nu mai stiu nimic de tine, desi revii cu incapatanarea unui bumerang in memorie.
2 ani de cand am facut stanga-mprejur cu inima palpitand si mi-am promis sa fiu eu, intr-un alt oras, intr-o alta tara, cat mai departe.
2 ani de cand am stiut ca voi uita, cu siguranta, toate radacinile.
2 ani de cand m-am intors, cu ochii mari si goi de tine, acasa si-am vrut sa fiu doar eu intr-o casa plina de mine.
2 ani de cand ma intreb daca mai locuiesti in aceeasi camera, daca mai cunosti aceeasi oameni, daca mai iubesti acelasi trup.
2 ani presarati cu aceleasi instabilitati, scurte povesti la plural si nicio rezolvare.
2 ani de cand astept cu nerabdare ziua in care voi fi uitat cum arati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu