intr-o alta dimineata, dintr-un alt an, incepea sa ploua si-mi aprindeam o noua tigara. ne-am certat fara vreaun motiv clar sau din prea multe. nu mai stiu.

iti simteam artere pulsand sub piele. imi venea sa mor.

apoi totul a fost bine multa vreme, asa, fara niciun avertisment.

papilon

- Em?
Da.
- Arat bine in pijamalele astea?
Ma aplec si-ti raspund la ureche: Lexule, suntem 3 in salonul asta in limba dupa tine si daca mai stai mult pe aici, cred ca baba de langa geam o sa inceapa sa-ti faca avansuri. Si uite ce camasa de noapte misto are...
Surasul tau obosit si strengaresc ma asigura ca lucrurile stau mai bine.

 Slalom printre masini. Mara injura din dreapta in draci "da-te in biiip mea la o parte", "ma biiip biiip ce biiip mea ti-ai gasit sa iesi si tu acum?" (iti jur ca nu am auzit-o niciodata vorbind in halul asta, desi unele situatii i-au permis); Emi e verde la fata, as putea sa o pun in fata oricarui semafor ca sa nu mai astept.

- Lexule, ai mancat ceva azi?
Nimic.
- Haide, scumpo, spune ceva...
Cuvinte indescifrabile.

 - Ametesc...
Stai jos. Nu te mai ridica, te rog eu fain. Urmatoarea secunda chem intariri. Ai cazut, copil, iar eu nu am putut niciodata sa te ridic.

 Haide, copil scump, dormi acum, nu te mai gandi la sex-appeal.
- De ce a trebuit sa lesin ca sa imi spui asa..."copil scump"?
Cuvintele cu adevarat mari necesita destul de mult timp pentru a fi rostite. Si cum noi n-am cunoscut sincronizare...

 - Vreau sa ma duci acasa.
Cand te hotarasti unde anume e acasa, te duc.
 - Crezi ca am gresit?

Cred ca ai ales. Un drum s-a bifurcat si ai ales poteca mai putin umblata, dar ai ales bine; ai ales drumul care face diferenta. Mergi inainte.

 Cand dormi esti la fel de scumpa ca acum mult timp in urma, astfel incat imi vine sa te strang in brate intr-o exacerbare emotionala si sa sar in sus de bucurie: te-ai intors! Dar te privesc pentru a doua oara si senzatia dispare. Tu esti tu. Eu sunt eu.

it's all coming back to me

totul (f*ck! re)incepe cu un "help needed: am pierdut autobuzul si trebuie sa ajung in jumatate de ora pe colina. if I don't get there in time, I'm a dead person which means you'll never ever get to see my mauve converse sneakers"

si te roaga sa ramai sa-i asculti discursul, ca doar "te-ai ridicat deja din pat, nu mai fi atat de antisociala" and so you stay because she promised that you won't die if you listen to some unfriendly (I'd add: frustrated, cranky, gross-minded, macho, perky, bossy) guys talking about how crappy our educational system is.

and then it's her turn to speak and you unwillingly stop listening to what she pleads for or against, and start paying more attention to her moves, trying to find something that betrays her bustle. but you can scarcely notice any sign. and right then, in the middle of her speech, you realize that she's still there, in your heart, untouched by all the (so called + real, let's say) lovers who've been coming after her. you know that's not the right thing to feel, but you just can't help it.

it's as though all gods love me and hate me at the same time.

?

am scuipat din mine ultima farama de noi.

sunt o panza goala ce-si asteapta artistul in coltul cel mai luminat de camera