Zambetul de dimineata se prelinge pe podea, scrumul mi-l curata cineva inainte sa apuce sa se reverse din scrumiera. Tot acea 'cineva' darama dulapurile din bucatarie sau canta la tobe, nu stiu sigur, dar cand revine in camera mea alba imi aduce ceva de mancare si ma forteaza sa mananc tot, ca mai apoi sa-mi multumeasca pentru cele trei guri pe care le-am inghitit cu greu, mai mult ca sa-i fac pe plac. Tot ea ma tine in brate, ma strange tare cat plang si imi mangaie pometii spalati de lacrimi fara sa ma intrebe 'de ce?' desi probabil arde pe dinauntru sa stie ce-i cu mine. Tot ea ma ridica desi nu se vede decat cum cad mai jos si-mi ofera caldura in stilul rece pe care i l-am predat ca materie de baza jumatate de an. Ea m-a invatat sa iubesc si sa ma las iubita; eu n-am reusit decat sa-i dau toate partile pe care le-a urat la mine si mi-a jurat ca o sa le schimbe din ziua in care i-am oferit o tigara si am redevenit 'cele mai bune prietene'.
Ea e aici. Aici a fost si cand am lovit-o, si cand n-am stiut sa-i spun "te iubesc", si cand am tinut-o de mana, si cand ne-am certat, si cand am fredonat aceleasi versuri, si cand am amenintat-o cu tot felul de tampenii doar ca sa o leg de mine, si cand eu n-am mai stiut sa fiu aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu