is this a happy ending?

This part of the city is lighted only by one window. I stay in the dark as I watch the rays of light dancing on the snow. I remember a smile. Her smile. Her warm smile, her sense of humor, her hands laughing. I've never thought someone could smile with the whole body.
She does.

This part of the city has always been a place for refugees.

And? And what? And all I seem to do is rewrite the same story with different letters, different characters, different places, different times, but in the end it's still me, the dark and the light coming from that one and only window.

I don't know how this will end. Why does the end matter?

this is one of my regrets

M: bine ca a trecut frigul
M: gerul
M: congelatorul
M: -30 de grade
M: asta e bataie de joc, draga god
Pathetic: :))
Pathetic: auzi, noi de ce nu ne-am mai intalnit?
M: de la...frig
Pathetic: nu, serios acum
M: nu stiu. cred ca e mai bine asa for the both of us
M: eu sunt bine ca nu te vad
M: desi e si aiurea in acelasi timp
M: ca stai la 2 scari distanta mai nou
M: nu la enspe mii de km
M: tu esti bine ca nu ma vezi?
Pathetic: we used to be friends
Pathetic: acum parca doar ne tragem de par cand ne intalnim
Pathetic: si ne dam una alteia in cap
M: concluzie: noi trebuia sa ramanem doar prietene
M: pot sa pun asta pe blog?
Pathetic: da
M: dar sa stii ca o sa-l fac available for everybody
Pathetic: e okay

Si totusi, parca vreau sa las concluzia suspendata intre doua ofofmaimai-uri.

p.s: yes, now you may ask me "oh, sweetie, are you okay?" and I'll tell you what bothers me & then you'll say "she's such a bitch" but actually not mean it because I saw you staring at her ass once.

Revelatia de pe la 2...sau 3

Te iubeste...I have no doubt about that. Chiar daca doarme chircita pe fotoliul meu si nu pe al tau, she's yours, not mine. And the scars on my legs will always remind me of her heart. The heart that's yours, not mine.

[Am I a fucking idiot? Yes, most of the time. I ruin people by ruining myself. But I can't say "I'm gonna stop" and surely stop. I (might) go on 'cause she's my obsession. In fact, I think she's the only one who ever cared about me except my grandpa & Yvonne. Why am I not letting her go? Well, I still haven't figured that out.]

Te iubeste. Are nevoie de tine...acum, cand se trezeste, inainte sa adoarma, dupa ce isi bea cafeaua. Cand se uita in oglinda si vede urmele pe care i le-ai lasat, te cauta. In mine n-o sa te gaseasca. Eu ii tulbur marea, i-o colorez cu rosu, cu frisoane, nopti nedormite, apeluri de urgenta (sa-i multumesti ca nu a sunat...), geamuri sparte, tricou...tricoul patat de balta mea de vise rebele...de viata. De ace si fum. De licori si fantasme...halucinatii. Special needs.

Simteam nevoia sa-ti scriu in timp ce-mi scriu mie. Nu stiu daca in final ti-am scris doar tie sau mi-am scris doar mie. Stiu doar ca...am intrecut masura mult prea mult de data asta. Ca Yvonne o sa citeasca si o sa ma sune alarmata intrebandu-ma de rosu, ca ea o sa se trezeasca in urmatoarele 10 min pentru ca o sa dau drumul la T&S si o sa-i spun ca melodiile astea nu mai inseamna nimic pentru mine (oare mai inseamna?) sau poate o sa-i pun Placebo si o sa-i spun ca am glumit cand i-am spus "te urasc".

Sleeping with ghosts. Halal trezire la...realitate(?!).

I'd better let it die

The saddest part of a broken heart
Isn't the ending so much as the start
The tragedy starts from the very first spark
Losing your mind for the sake of your heart
The saddest part of a broken heart
Isn't the ending so much as the start

"Some lesbians you have to break up with more than once." Amen!

1 minute till midnight and you're still here

20 seconds to your warm embrace
almost 9 days of wondering why we've never talked to each other about us since you came back
6 minutes to decide: should I knock or should I go? would you open or would you be gone somewhere else?
3 hours and a half since you're here with me
35 minutes I couldn't stop saying "I missed you so much"
7 seconds since you last kissed me

& my heart keeps beating like a drummer
the pace is lost (if found, please don't return to the owner)

my dear watson

am primit un mesaj cu "la multi ani" de la un numar necunoscut. cu o fata stupefiata, spranceana suficient de intrebator arcuita la ecran, astept vocea lui David Bowie sa-mi confirme faptul ca a fost doar o eroare umana - expeditorul a incurcat persoanele, a gresit numarul, a incurcat data, i-a aterizat un ozn pe casa, i-a furat telefonul si mi-a trimis mie mesaj s.a.m.d. trec 10 minute, 20, 30. nimic. imi chinui creierul cu tot felul de intrebari precum cand e revelionul pe stil vechi?, stai asa, trebuia sa intreb mai intai pe ce data suntem azi sauoare se referea la ziua mea sau la anul nou?. mai trec multe minute, tot nimic. trimit mesaj inapoi "pentru ce la multi ani?". tot nimic. in gandul meu s-a legat atunci teoria! pe expeditor l-a rapit extraterestrul dupa ce (tot el, mama lui de drac verde) mi-a trimis mesajul cu pricina!!!

"si uite asa, am rezolvat o enigma pe ziua de azi, my dear watson" imi spune vocea lui Sherlock Holmes din capul meu.

Sie ist bis über beide Ohren verliebt...

Jessus doesn't love me

E de-a dreptul miraculos cum fiecare om din fostul meu grup vesel si-a gasit cate o pereche care sa-i scoata la suprafata tot ce urasc la mine.

Cu ea m-am cunoscut in primul an de liceu. Eram doua revoltate cu tendinte teribiliste care ascultau Metallica. Ne-am imprietenit cand o colega ne spunea povestea dramatica a paunului pe care l-a primit mostenire de la bunica-sa si am fost singurele care au izbucnit intr-un ras isteric (si primele catalogate drept lipsite de sensibilitate). Ne-am facut casuta in ultima buda de la etajul 1 (every girl's paradise, era cea mai mare buda din tot liceul) si ne-am fumat impreuna orele de chimie doi ani. Mai apoi eu am plecat. Ea a ramas. Doi ani mai tarziu, ne intalnim intr-un bar. Ea ajunge jumatate ametita. Eu nu. Ea rade isteric in timp ce-mi povesteste despre fosta & mai tarziu plange din acelasi motiv.

Life sucks in mysterious ways.

I don't wanna go higher

Your heart is not open, so I must go
The spell has been broken, I loved you so
Freedom comes when you learn to let go
Creation comes when you learn to say no





Poate mi-am învățat lecția de data asta. Sau poate doar mi se pare, până data viitoare când voi spune exact acelasi lucru.

I've got this feeling...

you grew up strong

pentru ca monstrii n-au reusit sa te distruga. pentru ca unii sunt/au devenit eu.

surprize, surprize

Dupa multe luni de schimburi de injuraturi on-line si off-line, aseara mi s-a lamentat iar Mara. Ca viata e trista. Ca-i cade netul. Ca nu mai are cine s-o care acasa la 4 dimineata. Ca si-a luat mouse mov desi voia roz.

Poate nu sunt eu un om normal, dar relatiile astea cu foste incep sa imi sufle in ceafa. Parca as fi in emisiunea lu' Andreea Marin (sau cum naiba o mai cheama acum) si se gaseste zilnic cate vreo zana prost imbracata care sa ma tarasca prin cimitirul fostelor (pseudo)iubiri.

Ma duc sa ma ascund sub plapuma.

intinzand margarina pe paine

...mi-am dat seama ca a fost absurdă și pe alocuri ciudățică viața, dar pe de altă parte mi s-a promis un concert, la alegere. Things are starting to get better :)

Meanwhile:

prima zi din an

...si prima intalnire cu o fosta (indeed, se anunta multe evenimente ciudate pe anul asta).

Pentru ca acasa (btw, ar trebui sa ma hotarasc care "acasa" e acasa pe bune) mi-a invadat my sweet cousin Yvonne intimitatea I've been feeling extremely lonely (yep...again) the past few days, I decided to give it another try ask her on a date. S-a terminat cu eu (treaza, I swear to g-o-d!) in rol de mama ranitilor (this barely happens) si cu ea chinuindu-se sa lege cuvinte printre sughituri si guri de vin.

Concluzie: sunt pe cale sa devin un om normal, in ciuda evenimentelor cacacioase ce-mi sunt prezise in horoscop. Ha!