Cana. Ceaiul tau de mere. Nu am scortisoara, dar o inlocuiesc cu lamaie. 2 lingurite de zahar. Apa clocotita. Farfuriuta deasupra. 10 minute...
10 minute in care gura ta nu mi-a spus "e seara, dar ar fi mers o tigara, cafeaua si buzele tale".
10 minute in care nu ai fost aici sa-ti pierzi rabdarea si sa-l dai naibii de ceai, sa te duci sa dormi si sa ma lasi singura in bucatarie ca mai apoi sa te intorci si sa ma intrebi daca mai e putin si pentru tine.
10 minute in care mana mea nu si-a dat intalnire cu mana ta deasupra mesei.
10 minute in care nu m-ai strans in brate.
10 minute in care am fost singura, apa a dat in clocot si s-a revarsat pe aragaz si a stins flacara (si ma intreb, oare de cat timp ne-am stins si noi, dar n-am vazut?).
Buzele tale nu se lipesc de gura canii si nici nu stiu daca mi-e dor sa te privesc pe tine sau mi-e doar frica sa nu te mai simt, sa dispari cu totul - asa cum ai fost (asa cum am fost). Si nici nu stiu daca te vreau pe tine inapoi sau ma vreau pe mine in bratele cuiva. Si ceaiul il beau si singura si fara sa ma frig la limba si fara sa vars pe mine si fara sa ne certam pe cine spala vasele, desi era (mult) mai bine cu tine alaturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu