non, je ne regrette rien

Mergeam eu, tanara si nelinistita prin Ferentari, bucuroasa ca mi-am aranjat urmatoarea plecare fara prea multe incidente cand, de nicaieri, aud o voce tare cunoscuta strigandu-mi numele - mai intai incert, urmand sa ma recunoasca total. Si-n tot intervalul asta debusolarea mea crestea invers proportional. No bun, merg mai departe. Vocea dupa mine. Apoi brusc, la fel de brusc si inexplicabil, m-a trasnit explicatia.

Era august, undeva pe la sfarsit, daca nu chiar septembrie. 2009 - asta imi amintesc sigur. Am hotarat atunci ce iau cu mine si ce ramane. Pana acum, vocea si trupul caruia ii apartine, s-au numarat printre lucrurile care au ramas. Ingropate de vii printre perne si alte maruntisuri, in dulapul de pe hol, in garaj, in beci, sub pat. Oriunde s-a gasit loc.

Acum au inflorit in mine ca o primavara prematura peste care s-a turnat prea mult catalizator. Vocea, trupul sunt ambele ale tatalui. Si inca nu m-am decis daca as fi preferat sa fie cel ceresc sau nu.

ne-am ucis

citeam. cu un pahar de vin langa mine, langa fereastra. asta e modul meu preferat de a intoarce paginile, altfel nu merge. scartaie.


citeam si m-am oprit brusc. eram cu spatele la tine. mi-am asezat capul in maini si fara sa ma gandesc, sa imi pun problema daca e bine sau nu, fara sa cantaresc valoarea cuvintelor mele, te-am intrebat - de ce ai tradat-o?


ti-am simtit toate cuvintele lovindu-se, incercand sa iasa. zeci de explicatii fulgerand prin circuite, toate incapabile sa ia calea aerului, sa-mi ajunga la urechi. ti-ai rasucit cu multa ura carnea, ura ca am intrebat, ca am stiut fara sa-mi spui.


dupa o vreme ai incetat sa-ti mai chinui mintea, sa cauti sau sa gasesti o explicatie. ai preferat tacerea. un cadavru s-a asternut atunci intre noi - cunoasterea a injunghiat aerul, neasteptarea l-a sufocat. si maine, si peste un an, daca ne-am intalni, ar fi tot acolo, plutind in aer, inclestandu-ti maxilarul, astupandu-mi urechile.

juxtapunere

nici nu mai stiu cat a trecut. cred ca 2 ani sau poate mai putin. te priveam de pe partea cealalta a strazii, printre masini si prea multi oameni.

aproape 2 ani de cand nu mai stiu nimic de tine, desi revii cu incapatanarea unui bumerang in memorie.

2 ani de cand am facut stanga-mprejur cu inima palpitand si mi-am promis sa fiu eu, intr-un alt oras, intr-o alta tara, cat mai departe.
2 ani de cand am stiut ca voi uita, cu siguranta, toate radacinile.
2 ani de cand m-am intors, cu ochii mari si goi de tine, acasa si-am vrut sa fiu doar eu intr-o casa plina de mine.
2 ani de cand ma intreb daca mai locuiesti in aceeasi camera, daca mai cunosti aceeasi oameni, daca mai iubesti acelasi trup.

2 ani presarati cu aceleasi instabilitati, scurte povesti la plural si nicio rezolvare.
2 ani de cand astept cu nerabdare ziua in care voi fi uitat cum arati.

nu a mai ramas nimic din ce a fost. nici mcar o farama. ceva de care sa ma agat cand ma strangi in brate (si chiar ma strangi, dar nu sunt mainile pe care le stiu; cu venele gata sa explodeze de la caldura, mainile tale nu mai sunt ale mele. au fost?).

I've got my head and my heart on the dance-floor. (*)

p.s: happy b-day! ;)

another day, same drama

I hate it when I see you like this, unable to stand up and scream. And you don't try to make it less painful. You're not making it bearable because you simply can't bear it. But who am I to judge or argue about taking the best decision out of all the possibilities when I myself can't?

Living is not as easy as siting on a fence and waiting for the wind to whistle a happy song. Living is all the shitty stuff we've been doing. And just when you think it's over, there comes another one.

distorted heart

sometimes, when I read your hidden words, I feel like killing everyone who has ever harmed you. i know you've never wanted this. you're not one of those people who'd kill in the name of justice.

there is something inside you untouched by monsters.

you suffer again and again because your wounds are far from being healed. and there is no promise of salvation for anyone. you cure although you suffer, but it will not save you. you cure, and you will not rise in glory.


p.s: my head is full of your words all tangled and hanging there. you have put them there, with thought and care. no empty person could have done something so beautiful.

EA nu are nicio vina, este doar personajul prins la mijloc intre doua blocuri ce se cearta in zorii zilei. EA este punctul comun din trecutul nostru, ceea ce ne leaga, ne rupe si ne innoada. EA este cea in bratele careia o sa ma intorc mereu cand ma simt singura, la fel cum si tu o sa cauti alinare tot in cuvintele ei. EA este cea din cauza careia ne certam fara vreun motiv exact - orbecaim prin intuneric si ceata tinandu-ne de mana, nestiind incotro s-o apucam.

EA este cea despre care vorbim cu teama si pe care o privim pe furis prin perdea, dar nu este si cea dupa care ravnim pe ascuns, in timp ce ne multumim una cu cealalta pentru ca EA nu impartaseste sentimentele niciuneia.

EA inseamna mult pentru amandoua, dar nu reprezinta o piedica pentru NOI. EA este EA - putin aiurita, patetica ceva mai mult. EA face parte din noi, este in bagajul emotional pe care te-am ajutat sa-l cari pana la etajul 3 si tot EA este si in geamantanul meu de sub pat. Depinde de NOI cum inaintam: cu EA drept obiect al geloziei nejustificate sau cu EA drept parte din trecutul fiecareia, ce nu mai are implicatii sentimentale in prezent.


Si nu, EI nu ii pun un titlu. EA este doar un capitol, nu o intreaga carte.

is this a happy ending?

This part of the city is lighted only by one window. I stay in the dark as I watch the rays of light dancing on the snow. I remember a smile. Her smile. Her warm smile, her sense of humor, her hands laughing. I've never thought someone could smile with the whole body.
She does.

This part of the city has always been a place for refugees.

And? And what? And all I seem to do is rewrite the same story with different letters, different characters, different places, different times, but in the end it's still me, the dark and the light coming from that one and only window.

I don't know how this will end. Why does the end matter?

this is one of my regrets

M: bine ca a trecut frigul
M: gerul
M: congelatorul
M: -30 de grade
M: asta e bataie de joc, draga god
Pathetic: :))
Pathetic: auzi, noi de ce nu ne-am mai intalnit?
M: de la...frig
Pathetic: nu, serios acum
M: nu stiu. cred ca e mai bine asa for the both of us
M: eu sunt bine ca nu te vad
M: desi e si aiurea in acelasi timp
M: ca stai la 2 scari distanta mai nou
M: nu la enspe mii de km
M: tu esti bine ca nu ma vezi?
Pathetic: we used to be friends
Pathetic: acum parca doar ne tragem de par cand ne intalnim
Pathetic: si ne dam una alteia in cap
M: concluzie: noi trebuia sa ramanem doar prietene
M: pot sa pun asta pe blog?
Pathetic: da
M: dar sa stii ca o sa-l fac available for everybody
Pathetic: e okay

Si totusi, parca vreau sa las concluzia suspendata intre doua ofofmaimai-uri.

p.s: yes, now you may ask me "oh, sweetie, are you okay?" and I'll tell you what bothers me & then you'll say "she's such a bitch" but actually not mean it because I saw you staring at her ass once.

I'd better let it die

The saddest part of a broken heart
Isn't the ending so much as the start
The tragedy starts from the very first spark
Losing your mind for the sake of your heart
The saddest part of a broken heart
Isn't the ending so much as the start

"Some lesbians you have to break up with more than once." Amen!

I don't wanna go higher

Your heart is not open, so I must go
The spell has been broken, I loved you so
Freedom comes when you learn to let go
Creation comes when you learn to say no





Poate mi-am învățat lecția de data asta. Sau poate doar mi se pare, până data viitoare când voi spune exact acelasi lucru.

I've got this feeling...

This is a new thing, isn't it? I wish it weren't.

When you say "this is the story I'd never tell" are you talking about this one? Yeah, I know the answer although you don't say a word. It's written all over your face - your lips tell me the words I (don't) want to hear without moving.

Falsam, iubito?

Nu-mi mai amintesc a cata tigara
agatata in coltul gurii...
In mine zace amintirea ta -
cantam pe sub poduri,
pe sub mari si urlam prin vene.

De tine ma leaga semaforul -
tu te-nvarti in sensuri giratorii,
imi vanezi demonii de sub piele
cu plase de peste.

Ma simt ca o prostituata
la marginea unui gard sfant.

candva. niciodata.

Zilele se perinda in fata ochilor, de mine nu-mi mai amintesc nimic - daca am fost sau doar sunt; daca am fost sau doar voi fi candva, niciodata.
Noptile ma cresc din pahare de vin, iar diminetile nu le mai cunosc si nici nu cred ca le-as vrea - albe, cu ploaia batandu-mi in geam, cu trupul dansandu-ti pasii pe covorul unde te-ai intins cu o seara in urma.

candva va fi iarasi bine

Ia-ta-ma din nou aici - cu parul manjit de rosu, cearcane sub ochi si zambete rostogolite prin cearceafuri albe. Si ma intreb - a fi sau a nu fi? Nu, nu...asta era din alta piesa. Si ma intreb - incotro te duci scumpa mea scumpa*cand nu mai ai unde sa te duci? Unde te duci cand in mai putin de o saptamana cunosti toate carciumile pe de rost si propriile-ti asternuturi ti se par straine intr-o tara in care totul ti-e strain? Si aici cica incepe tragedia si nu stiu - sa rad, sa nu rad, sa mai plang putin, sa urlu isteric "gata" stiind ca n-o sa ma aud decat eu sau sa tac si sa-mi fumez inainte timpul (ce zgarietura mare in spatiu ne desparte - tu acolo, eu niciodata din nou acolo).

* originally "my sweet sweetheart"

M: X, why am I so sad when she dumps me?
X: because you care, I guess
M: and what if you're guessing it wrong?
X: I'm not an almighty spirit. I'm only human
M: what if she never comes back?
X: that's something you should always be prepared for
X: some people come, stay for a while and then go
M: do they ever stay forever?
X: forever is too much. we don't live forever, why would we stay together forever?

Apple Tea

Cana. Ceaiul tau de mere. Nu am scortisoara, dar o inlocuiesc cu lamaie. 2 lingurite de zahar. Apa clocotita. Farfuriuta deasupra. 10 minute...

10 minute in care gura ta nu mi-a spus "e seara, dar ar fi mers o tigara, cafeaua si buzele tale".
10 minute in care nu ai fost aici sa-ti pierzi rabdarea si sa-l dai naibii de ceai, sa te duci sa dormi si sa ma lasi singura in bucatarie ca mai apoi sa te intorci si sa ma intrebi daca mai e putin si pentru tine.
10 minute in care mana mea nu si-a dat intalnire cu mana ta deasupra mesei.
10 minute in care nu m-ai strans in brate.

10 minute in care am fost singura, apa a dat in clocot si s-a revarsat pe aragaz si a stins flacara (si ma intreb, oare de cat timp ne-am stins si noi, dar n-am vazut?).

Buzele tale nu se lipesc de gura canii si nici nu stiu daca mi-e dor sa te privesc pe tine sau mi-e doar frica sa nu te mai simt, sa dispari cu totul - asa cum ai fost (asa cum am fost). Si nici nu stiu daca te vreau pe tine inapoi sau ma vreau pe mine in bratele cuiva. Si ceaiul il beau si singura si fara sa ma frig la limba si fara sa vars pe mine si fara sa ne certam pe cine spala vasele, desi era (mult) mai bine cu tine alaturi.