vineri, 29 ianuarie 2010

Revelatia de pe la 2...sau 3

Te iubeste...I have no doubt about that. Chiar daca doarme chircita pe fotoliul meu si nu pe al tau, she's yours, not mine. And the scars on my legs will always remind me of her heart. The heart that's yours, not mine.

[Am I a fucking idiot? Yes, most of the time. I ruin people by ruining myself. But I can't say "I'm gonna stop" and surely stop. I (might) go on 'cause she's my obsession. In fact, I think she's the only one who ever cared about me except my grandpa & Yvonne. Why am I not letting her go? Well, I still haven't figured that out.]

Te iubeste. Are nevoie de tine...acum, cand se trezeste, inainte sa adoarma, dupa ce isi bea cafeaua. Cand se uita in oglinda si vede urmele pe care i le-ai lasat, te cauta. In mine n-o sa te gaseasca. Eu ii tulbur marea, i-o colorez cu rosu, cu frisoane, nopti nedormite, apeluri de urgenta (sa-i multumesti ca nu a sunat...), geamuri sparte, tricou...tricoul patat de balta mea de vise rebele...de viata. De ace si fum. De licori si fantasme...halucinatii. Special needs.

Simteam nevoia sa-ti scriu in timp ce-mi scriu mie. Nu stiu daca in final ti-am scris doar tie sau mi-am scris doar mie. Stiu doar ca...am intrecut masura mult prea mult de data asta. Ca Yvonne o sa citeasca si o sa ma sune alarmata intrebandu-ma de rosu, ca ea o sa se trezeasca in urmatoarele 10 min pentru ca o sa dau drumul la T&S si o sa-i spun ca melodiile astea nu mai inseamna nimic pentru mine (oare mai inseamna?) sau poate o sa-i pun Placebo si o sa-i spun ca am glumit cand i-am spus "te urasc".

Sleeping with ghosts. Halal trezire la...realitate(?!).

Niciun comentariu: