sâmbătă, 27 martie 2010

dying is fine. living is better

imi ia in jur de 2 milisecunde sa stiu ca esti aici. si ca ai sa ramai si maine. imi redai zilnic siguranta printr-o imbratisare si zeci de soapte in noptile in care mos Ene nu vrea sa vina si pe la mine. nu ripostezi niciodata. nu imi refuzi niciodata nimic. uneori ma intreb ce fel de corzi elastice iti sunt nervii si cat iti vor mai rezista timpanele.

destul.


p.s: pentru ca imi adori fiecare cadere

Niciun comentariu: