Sunt un om simplu cu unele momente colorate.
Se facea ca mergeam pe o strada. Nu stiu unde era strada asta, dar jucam rolul omului simplu perfect. Totul identic cu scenariul. Trebuie sa fiu o actrita buna, dar acesta nu este rolul meu.
Se facea ca mergeam pe o strada. Doua felinare palpaiau timid pe marginea drumului, iar dincolo de acestea drumul era inghitit de bezna. Poate asa e si in viata, nu poti sa vezi decat ceea ce e luminat.
Se facea ca mergeam pe o strada si ma gandeam ce coloana sonora minunata au pus la filmul asta. Sunt melodiile pe care le ascult cu cea mai mare placere, dar acesta nu este rolul meu. Viata mea este altfel, mai colorata.
Se facea ca mergeam pe strada asta de care va tot spun si imi doream sa fi avut macar o plasa in mana sau o geanta pe umar, dar n-aveam nimic. Pur si simplu mergeam pe strada aia in jos, cu palma in fund, cum s-ar zice. Si atunci mi-am dorit ca rolul acesta sa nu se mai asemene deloc cu mine.
Se facea ca mergeam pe strada asta si, impredictibil, m-am oprit, desi toti din platou imi spuneau sa continui, ca totul e perfect si cica nu au mai gasit pe nimeni atat de buna ca mine in rolul asta de om simplu care merge pe o strada luminata de doua felinare cu palma in fund. Si atunci mi-am zis "eu nu mai sunt un om simplu, iar momentele alea colorate, bucatelele alea de asa zisa fericire, mereu s-au facut gri".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu