Mi-e dor de prima seara, cand m-am imbatat si mi-ai incalzit buzele reci lipindu-le de ale tale. Si de ultima, cand mi-ai intrat sub piele si as fi vrut sa te incui acolo pe vecie.
Mereu am crezut ca primul sarut are ceva magic in el. E un fel de "gata, de acum incolo verbul a fi se conjuga la persoana I, plural, indiferent de timp sau diateza". Pana la un anumit punct pe axa temporala, cand actiunile devin trecute.
Distanta dintre primul sarut si ultimul este una care-mi aduce zambete pe chip si privirea aia nostalgica - ce misto eram impreuna, mah! Si atunci nu stiai sa faci clatite, iar eu flirtam cu pizza boy si tu te dadeai cu capul de pereti de nervi.
Am fost tuuuh. Am fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu