meds

ne invartim in brate. nu stiu daca ma ti sa nu cad sau ma ti pentru ca mereu m-ai tinut, dar tot personalul spitalului canta in soapta pe coridoare:

"si m-am indragostit de tiiine
de tiiine, de tiiiine, de tiiiine"

saloane goale si saloane populate. costumatii colorate. sigur n-am nimerit intr-un curcubeu? afise scrise cu bold si cuvinte subliniate. alb pe negru sau negru pe alb? un batranel bosumflat se uita la cearcanele mele. l-as calca pe picior, dar nu eu conduc. ma conduce altceva/altcineva. salonul 109. nu, va rog, nu seringa...vreau perfuzie.si somn...mi-a fost dor de tine.

new year's 1st resolution: calm down, get out of here.

This is a new thing, isn't it? I wish it weren't.

When you say "this is the story I'd never tell" are you talking about this one? Yeah, I know the answer although you don't say a word. It's written all over your face - your lips tell me the words I (don't) want to hear without moving.

File under "Oh, dear, not again!"

+ tea&muffins
+ lots of books
= something quite reasonable (not crying, not mixing different types of alcoholic drinks; just trying to fool myself that I'm fine - or maybe I am; a special kind of "fine" for a special kind of person - my brand new motto)

Since you're the only one who knows/What it's like to be me

Totul e alb acum - nopti, zile, cearceafuri, expresii, cuvinte, pereti, chipuri, mangaieri, amintiri, pagini, brate, zambete, versuri, Ani DiFranco, masa, parchetul, tastele, degetele, monitorul, ochii...

Zambetul de dimineata se prelinge pe podea, scrumul mi-l curata cineva inainte sa apuce sa se reverse din scrumiera. Tot acea 'cineva' darama dulapurile din bucatarie sau canta la tobe, nu stiu sigur, dar cand revine in camera mea alba imi aduce ceva de mancare si ma forteaza sa mananc tot, ca mai apoi sa-mi multumeasca pentru cele trei guri pe care le-am inghitit cu greu, mai mult ca sa-i fac pe plac. Tot ea ma tine in brate, ma strange tare cat plang si imi mangaie pometii spalati de lacrimi fara sa ma intrebe 'de ce?' desi probabil arde pe dinauntru sa stie ce-i cu mine. Tot ea ma ridica desi nu se vede decat cum cad mai jos si-mi ofera caldura in stilul rece pe care i l-am predat ca materie de baza jumatate de an. Ea m-a invatat sa iubesc si sa ma las iubita; eu n-am reusit decat sa-i dau toate partile pe care le-a urat la mine si mi-a jurat ca o sa le schimbe din ziua in care i-am oferit o tigara si am redevenit 'cele mai bune prietene'.

Ea e aici. Aici a fost si cand am lovit-o, si cand n-am stiut sa-i spun "te iubesc", si cand am tinut-o de mana, si cand ne-am certat, si cand am fredonat aceleasi versuri, si cand am amenintat-o cu tot felul de tampenii doar ca sa o leg de mine, si cand eu n-am mai stiut sa fiu aici.

no woman no cry

Y: Ce naiba faceti aici?
P: Ne-am infiintat cor de bocitoare.
M: Wanna join?
Y: Voi v-ati tampit...
M: Nu, nu! Doar ne plangem de mila.
P: Recirpoc.
M: Are you sure you don't wanna join?
Y: Okay, but I'll play Justin Timberlake's role. Cry me a river tanam. Cry me a river tadagadam :))
P: :))
M: =))


(I've never thought I'd see you crying)

LE: I already miss you, dear friend (or foe, I can't yet/don't want to decide).

Falsam, iubito?

Nu-mi mai amintesc a cata tigara
agatata in coltul gurii...
In mine zace amintirea ta -
cantam pe sub poduri,
pe sub mari si urlam prin vene.

De tine ma leaga semaforul -
tu te-nvarti in sensuri giratorii,
imi vanezi demonii de sub piele
cu plase de peste.

Ma simt ca o prostituata
la marginea unui gard sfant.

candva. niciodata.

Zilele se perinda in fata ochilor, de mine nu-mi mai amintesc nimic - daca am fost sau doar sunt; daca am fost sau doar voi fi candva, niciodata.
Noptile ma cresc din pahare de vin, iar diminetile nu le mai cunosc si nici nu cred ca le-as vrea - albe, cu ploaia batandu-mi in geam, cu trupul dansandu-ti pasii pe covorul unde te-ai intins cu o seara in urma.

candva va fi iarasi bine

Ia-ta-ma din nou aici - cu parul manjit de rosu, cearcane sub ochi si zambete rostogolite prin cearceafuri albe. Si ma intreb - a fi sau a nu fi? Nu, nu...asta era din alta piesa. Si ma intreb - incotro te duci scumpa mea scumpa*cand nu mai ai unde sa te duci? Unde te duci cand in mai putin de o saptamana cunosti toate carciumile pe de rost si propriile-ti asternuturi ti se par straine intr-o tara in care totul ti-e strain? Si aici cica incepe tragedia si nu stiu - sa rad, sa nu rad, sa mai plang putin, sa urlu isteric "gata" stiind ca n-o sa ma aud decat eu sau sa tac si sa-mi fumez inainte timpul (ce zgarietura mare in spatiu ne desparte - tu acolo, eu niciodata din nou acolo).

* originally "my sweet sweetheart"

M: X, why am I so sad when she dumps me?
X: because you care, I guess
M: and what if you're guessing it wrong?
X: I'm not an almighty spirit. I'm only human
M: what if she never comes back?
X: that's something you should always be prepared for
X: some people come, stay for a while and then go
M: do they ever stay forever?
X: forever is too much. we don't live forever, why would we stay together forever?

There is something wrong with the transmission, darling

Some of her hair is up in pin curls and there are traces of ice cream around her lips. But still, despite all that, despite the untidy shirt she's wearing - I splashed some ink on it last night - her presence is impressive. Her pale skin has strange depths and her eyes are clouded.

Out of breath with sheer pleasure, you looked up at me last night. You said "You don't know what a difference knowing you has made." My words stuck in the back of my head.

she's only happy in the sun

when everything around is dead, her heart stays the same. a rebel without rebellion, a talker without words, a walker without legs, an astronaut without spaceship, a cry without tears, an object without shade. but at least she's happy that way.

Apple Tea

Cana. Ceaiul tau de mere. Nu am scortisoara, dar o inlocuiesc cu lamaie. 2 lingurite de zahar. Apa clocotita. Farfuriuta deasupra. 10 minute...

10 minute in care gura ta nu mi-a spus "e seara, dar ar fi mers o tigara, cafeaua si buzele tale".
10 minute in care nu ai fost aici sa-ti pierzi rabdarea si sa-l dai naibii de ceai, sa te duci sa dormi si sa ma lasi singura in bucatarie ca mai apoi sa te intorci si sa ma intrebi daca mai e putin si pentru tine.
10 minute in care mana mea nu si-a dat intalnire cu mana ta deasupra mesei.
10 minute in care nu m-ai strans in brate.

10 minute in care am fost singura, apa a dat in clocot si s-a revarsat pe aragaz si a stins flacara (si ma intreb, oare de cat timp ne-am stins si noi, dar n-am vazut?).

Buzele tale nu se lipesc de gura canii si nici nu stiu daca mi-e dor sa te privesc pe tine sau mi-e doar frica sa nu te mai simt, sa dispari cu totul - asa cum ai fost (asa cum am fost). Si nici nu stiu daca te vreau pe tine inapoi sau ma vreau pe mine in bratele cuiva. Si ceaiul il beau si singura si fara sa ma frig la limba si fara sa vars pe mine si fara sa ne certam pe cine spala vasele, desi era (mult) mai bine cu tine alaturi.

din cei 7, una sunt eu...

Stii ca ne intrebam odata prin cate brate o sa trecem pana ce o sa le gasim pe cele in care o sa ne petrecem sfarsitul vietii? Tu ai zis maxim 30, eu am zis ca as vrea sa ma opresc in ale tale.

osesiile tale devin si ale mele

"Walk with me. Walk the broken past, named and not. Walk the splintered plank, chaos on both sides, walk the discovered and what cannot be discovered. Walk the uneasy pace we share. Walk with me, through the night, the night air, the breathing particles of our lives. Breath in, breath out, steady now, not too fast on gassed lungs. I did not mean my words to poison you"

"Walk the plank. The rough, springy underfoot of my emotions. The 'I' that I am, subjective, hesitant, goaded from behind, afraid of what lies ahead, the drop, the space, the gap between other people and myself."


Now I know the reasons why you like Jeanette Winterson so much.

*excerpts from "Gut Symmetries".
** not all of your obsessions, only some of them.

Pentru momentele in care mi-ai fost alaturi si-ai stiut sa-mi arati partea lumianta a cerului, pentru toate frustrarile pe care mi le-ai ascultat cuminte, pentru ca stii sa imparti bucuria ta cu cei din jur, pentru ca uneori te lasi afectata de nimicuri, pentru ciocolata calda si masa de la geam din The Corner, pentru jumatatea de an in care m-ai tinut de mana, pentru prietena care-mi esti acum, pentru ca nu-ti sta in fire sa renunti si totusi ai renunta la fericirea ta pentru zambetul ei, pentru ca iubesti neconditionat, pentru altruismul care zace in tine, pentru ca stii mai mult de 90% din melodiile de la Tegan and Sara, pentru ca ai un zambet molipsitor, pentru ca stii care e diferenta dintre "am nevoie de tine" si "te iubesc", pentru toate mesajele la sfarsitul carora n-ai pus punct, pentru necuvintele pe care le-ai impartasit cu altii, pentru ca exista Chupa Chups cu aroma de cola (and we both love it), pentru ca poti sta serioasa mai mult de 30 de minute in conditii de maxim amuzament, pentru insemnarile pe care le faci in agenda, pentru ca Martin este sotul ideal (too bad he's a teddy bear), pentru ca saptamanile in care nu te vad deloc sunt o povara, pentru pixul negru pe care ti l-am imprumutat pentru totdeauna. Pentru ca esti tu...si esti o persoana de exceptie. :)

Happy birthday! wuw ya'

nu mai incap

in camasa ta. Nu stiu cat de mult ai crescut tu fata de mine, dar pot sa-ti spun sigur ca golul care ramane intre trupul meu si bumbac-ul 100% ar putea acoperi Bucuresti-ul si tot ar mai fi loc liber.
...Sau poate "cresterea" ta reprezinta de fapt bucatile din mine pe care le-am uitat la tine.

Later edit for curious people: Daca am imbracat camsa ei nu inseamna ca suntem iar impreuna. So please, fara interpretari din afara sferei de interes.i

hush, hush, darling

Dimineata asta mi-a adus aminte de "pentru totdeauna" si de cat de mult am mai crezut in cuvintele astea... In jocul nostru pueril am uitat ca suntem fiinte efemere, iar ceea ce ne apartine si nu poate fi materializat moare in acelasi timp cu noi.

Si totusi...parca am invatat prea devreme sa fim oameni mari. Parca mai trebuia sa raman acolo o clipa, in lumea ta infinit de mica.

cu tutun si fara tocuri

Dupa 5 luni in care n-am apropiat nicio tigara de buze imi simt iarasi plamanii grei. Tot de la tutun. Prima tigara sucked. Imi simteam gatul ca si cum as fi incercat sa inghit un cactus, dar dupa urmatoarele nu m-a mai deranjat nimic.
Lumea e mult mai colorata fara tocuri. Si shoezii mei rablagiti s-au bucurat cu mine de fiecare groapa din asfalt.

(am vrut sa lovesc cateva pietre ca sa nimeresc babele care mergeau in fata mea, dar m-am gandit ca papucii mei nu merita un asemenea tratament)

Pe tocuri trebuie sa ai o moaca grava. Trebuie sa pari matura si responsabila. Pe tocuri nu poti sa spui decat glume seci, sa razi din bun simt si nu poti sa umblii prin Sighisoara cu cineva care isi da jos pantalonii cand esti nervoasa. Si nici cu cineva care iti canta iarna la 3 dimineata in fata balconului iar vecinii, dragutii de ei, arunca apa rece pe cantareata si-i uda trompeta si-asa degerata de frig. Trompeta adica mecla, fata, chipul.

In fine. Ma duc sa-mi mai aprind o tigara. E ultima (din pachet, bien sûr).

drumuri de intoarcere

Haine, umbrela colorata, iPod, haine, perna cu Tom&Jerry, pachetul de tigari pe care l-am cumparat acum 5 luni cand i-am promis ca o sa ma reapuc de fumat in camera unde ne-am ingropat visele, discutie aprinsa incheiata cu "de azi nu mai esti copilul meu", haine in pungi, nu-mi mai incap in geanta de voiaj, cafea in termos, greseala lui - nu trebuia sa puna numele meu pe unele hartii, inca un rand de haine pe care nu am unde sa-l mai pun asa ca i-l las drept amintire, fotografiile de pe pereti aranjate in dosar, rama cu singura poza pe care o am cu ea, cartile primite in dar, cardul pe care mi-l alimenteaza taica-su si maica-sa care ma iubesc mai mult decat oricine, rugamintile de a ramane in orasul in care am pierdut mult prea mult, cheia de la casa ta pe care i-o voi lasa secretarei. Ce iau cu mine si ce ramane.

Revin pentru a 3-a data in orasul care nu e pentru mine si nu se poate ridica la standardele mele. Dar ma intorc ca sa stau, ma intorc acasa.

istoria celor 8 doze de redd's

Pe prima ai baut-o din doua guri, cat timp mi-am turnat eu primul pahar de vin. Ai desfacut-o pe a 2-a si ai inceput sa-mi povestesti despre ziua unei tipe. M-ai rugat sa-ti spun despre ea si ti-am rezumat toata istorisirea. Ce chestie, si inainte ne despartea aceeasi masa, dar acum te-am simtit cu mult mai departe.
A 3-a doza: prinzi putina roseata in obraji, semn ca te-ai cam ametit.
A 4-a doza: tocmai ai terminat un pachet de tigari. Inainte sa plec sa-ti cumpar altul, imi spui ca ai nevoie de scrum, nu de fum.
A 5-a doza: iti suna telefonul si devii agitata. Ridici clapeta si se stinge, nu mai aveai baterie. Te enervezi si incepi sa injuri cu volumul mult prea ridicat. Te calmez, ne asezam pe scaune si niciuna nu spune nimic. Eu nu indraznesc sa te intreb, nu vreau sa aflu ca iubesti pe altcineva. Tu nu spui nimic, nu vrei sa-ti arati punctele unde esti vulnerabila.
A 6-a doza: stai cu capul sprijinit de perete, aberezi ceva despre cuvinte. Sunt obosita, dar incerc sa te ascult si sa-ti raspund.
A 7-a doza: niciodata nu te-am vazut atat de distrusa si totusi atat de coerenta, rigida.
A 8-a doza ai desfacut-o, dar nu ai mai apucat s-o duci la gura. Ai adormit cu capul pe masa. E 3 dimineata.

Si-ai plecat fara sa spui nimic. Te-am cautat, dar pe canapea nu a ramas decat urma trupului tau care atesta faptul ca ai fost acolo. E 8:19 si daca nu dormi pot sa delimitez cu precizie milimetrica la ce te gandesti.

last day of magic

M, a fost un timp cand ne-am mintit frumos, cand "mai tarziu" il vroiam drept "exagerat de tarziu". But guess what? People are fucked up creatures si nu uita cu una cu doua. Da, ma refer atat la mine cat si la tine. Fiecare cu ale ei.


P, "n-ai cum sa lasi cum sa uiti totul in noapte, oricat ti-ar parea de usor". De ce puii mei iti scriu eu tie asta?



Ce chestie: tu ai devenit M-ul din scrierile mele asa cum eu sunt M-ul din conversatiile ei. Never thought of it that way.


Hmmm, oare exista un moment perfect in care sa let it go, give up an so on and so forth? Si daca il ratezi...?! Undeva drumurile noastre s-au intrepatruns iar acum se despart din nou.

P: "High heels, low life. Taci si da din bascheti." Am inteles.